Despre noi (povestea noastra) ...
Shakti a creat o oază de pace în tumultul bucurestean.
Centrul vă ofera posibilitatea de a vă îngriji atât de frumusetea exterioară, cât si de cea interioară.
“A exprima Shakti, înseamnă să fii liber si împăcat cu ceea ce esti si să-ti atingi potenialul cel mai inalt”, pornind de la acest gând, noi propunem o abordare complexa clientilor nostri.
‘Shakti’ este un cuvant de provenienta sanscrita si vine de la verbul ‘shak’ – ‘a putea’, acesta reprezinta forta divina si este energia cosmica primordiala, fortele dinamice care se afla in spatele miscarii intregului Univers.
Shakti este un concept sau o personificare a puterii creatoare divine feminine.
In cultura sanscrita, Shakti este sursa primordiala a tuturor lucrurilor, principiul universal al energiei, puterii si al creativitatii.
Astfel, Centrul Shakti este locul in care va puteti ingriji de aspectului fizic dar in acelasi timp, aveti ocazia de a va regăsi echilibrul interior prin relaxare si dezvoltare personală. Atmosfera este una inedita, timpul petrecut in centrul nostru va va transporta pe un tărâm al linistii interioare si al armoniei.
Impreuna ...Este un cuvant pe care l folosim din ce in ce mai des...A venit momentul pentru acest cuvant
Viziteaza-ne si afla mai multe despre evenimentele pe care le vom organiza..
http://shakti.com.ro/
Friday, 18 November 2011
Tuesday, 28 June 2011
Perversul psihosocial
Citind Psihopolitica recidiva a lui Florin Tudose, nu ai cum sa nu regasesti pe domnul Baselu sau pe ceilalalti adversari sau prieteni politici..Toti o apa si un-pamant. .Sa vedem ce scria domnul Tudose in 1996:
Perversul psihosocial
" Din nenumăratele aspecte pe care o întreprindere de sorginte psihanalitică şi sociologică le dezvăluie în analiza omului politic vom prezenta cazul general al perversului social ajuns om politic - o patologie cu implicaţii psihosociale importante deoarece antrenează şi pe alţii în propria lor patologie, creează chiar o patologie de grup difuză. Dar această patologie rămâne adere* nedenunţată, iar intervenţia terapeutică rămâne un deziderat fantasmatic pe care evident nici un specialist nu este chemat să îl facă.Tabloul clinic al personalităţii de care ne vom ocupa, cea a perversului psihosocial este, după Andre Sirota, dominat de o serie de caracteristici pe carele vom enunţa în viziunea autorului. Predilecţia pentru confuzie, opacitatea gândirii şi eschivarea, având drept consecinţă respingerea regulilor şi aorganizării sociale. Predilecţia pentru transgresiune, pentru provocarea incidentelor şi perturbări manifeste iruptive şi intruzive - această caracteristicăeste însoţită de respingerea predecesorilor şi a oricărui cadru comun de referinţă. Atracţia pentru negativ, descalificarea instanţelor colective. Căutarea unei poziţii exclusive sau centrale generată de incapacitatea de a recunoaşte poziţia altcuiva.Tendinţa de reificare, de folosire continuă a persoanei a treia ca persoană dereferinţă, de transformare a fiinţei umane într-o categorie abstractă. Incapacitatea de a-şi reprima fascinaţia de a stăpâni Obiectul.Perversul psihosocial se consideră într-un perpetuu război, mereu în prima linie, singur împotriva tuturor (omonimia cu o lucrare publicată în 1999 esteabsolut întâmplătoare autorul culegerii de editoriale alegându-şi inconştient un titlu atât de semnificativ pentru propria-i structură de personalitate).Interlocutorul este considerat un duşman anonim şi imprevizibil pentru care nu există decât soluţia distrugerii, iar momentul în care această acţiune trebuie să aibă loc este imediat sau măcar atunci când vigilenţa celuilalt scade. Perversul psihosocial este totdeauna în stare de război, uimind şi luând prin surprindere pecei care consideră confruntarea doar un lucru accidental. A. Nicolau subliniază nevoia de a umili a perverşilor psihosociali prin aruncarea în derizoriu a oricărui lucru sau principiu şi prin folosirea limbii de lemn şi a logicii univoce. Tipică este ostilitatea faţă de contradictoriu şi preferinţa pentru linişte, arată distinsul profesor ieşean, iar noi ne amintim de elanul cu care am votat un preşedinte pentru liniştea noastră. Democraţia şi ideologia ei sunt mereu pe buzele perversului psihosocial, dar aceasta provine din confuzia ideologiei cu idealul,pentru că de fapt Celălalt este o non-persoană, iar părerea lui este importantă dacă este identică cu cea a perversului".
"Scena socială democratică este văzută de perversul psihosocial ca un câmp de luptă în care se află faţă în faţă cu duşmanul (Celălalt nu poate fi decât duşmanul). El va trage întotdeauna, primul căutând să folosească elementul surpriză, caută să creeze conflict oriunde exista pace până la intervenţia sa şi atribuie apoi răspunderea loviturilor pe care el însuşi le dă victimei.Perversul social nu agreează regulile şi convenţiile, structurile sociale sau drepturile care dau coerenţă şi recunoaştere rolurilor persoanelor, precum şi locurilor pe care acestea le ocupă în ierarhia grupurilor. Dar tocmai acest acord conştient, structural şi ierarhic este cel care dă coerenţa activităţii grupurilor, le dă eficienţă în îndeplinirea unor scopuri sau idealuri comune, face ca decizia să aibă ecou. înscrierea în triada narcisism, megalomanie, paranoia, a tipului de personalitate la care ne referim este destul de evidentă şi se poate face chiar ipoteza că există un mecanism comun al celor trei tulburări de personalitate la care ne-am referit care se reflectă în comportamentul psihosocial sub forma perversiunii.Fără reguli sau prin negarea oricăror reguli pe care grupul le generează acesta devine neproductiv sau contraproductiv. Perversul social neagă regulile în primul rând pentru că ele se aplică în aceeaşi măsură şi altora, iar în al doilea rând pentru că şi el trebuie să se supună acestora. Lui îi place vagul şi confuzia pentru ca la o adică să poată eluda anumite reguli care nu sunt foarte precis formulate sau să poată să introducă, să spunem, reguli sau legi de care să beneficieze numai el. Este preşedintele, prim-ministrul, parlamentarul sau primarul gata oricând să voteze sau să aprobe o lege specială care să ia în derâdere, în răspăr sau să ignore suita de legi valabile pentru ceilalţi, ba în plus să-şi poată impune voinţa de putere dacă e posibil în faţa Constituţiei.Evident că aceste psihologice şi universale comportamente ale perverşilor nu pot să nu ne trimită cu gândul la celebrele imunităţi parlamentare, la mandatele prezidenţiale fără sfârşit, la candidatura perpetuă şi fără noimă pentru posturi de parlamentari ai celor care ar trebui să fie nu doar incompatibili, ci şi imparţiali din demnităţile pe care ledeţin. Mai trebuie spus că de la început democraţia în România a plecat pe un drum pervers, orwellian, atunci când Frontul a devenit jucător şi arbitru în disputa politică, în trista zi de 29 ianuarie 1990. CPUN-ul s-a născut cu o malformaţie enormă în care una din jumătăţi era mult mai egală decât cealaltă.Exact ca în fabula lui Orwell, perverşii sociali, numiţi acolo cu subtilitate"porcii", învinseseră toţi duşmanii politici, adică pe noi, pe ceilalţi. Problema perversităţii psihosociale nu este doar autolegitimarea, ci şi autoreproducerea şi donarea istorică a specimenelor atinse de această maladie. Orice grup instituţional care formulează, clarifică, se consultă stabilind linii de departajare între diferite opţiuni este perceput ca ameninţător, îi provoacă furie şi îl face să se simtă agresat"
Perversul psihosocial
" Din nenumăratele aspecte pe care o întreprindere de sorginte psihanalitică şi sociologică le dezvăluie în analiza omului politic vom prezenta cazul general al perversului social ajuns om politic - o patologie cu implicaţii psihosociale importante deoarece antrenează şi pe alţii în propria lor patologie, creează chiar o patologie de grup difuză. Dar această patologie rămâne adere* nedenunţată, iar intervenţia terapeutică rămâne un deziderat fantasmatic pe care evident nici un specialist nu este chemat să îl facă.Tabloul clinic al personalităţii de care ne vom ocupa, cea a perversului psihosocial este, după Andre Sirota, dominat de o serie de caracteristici pe carele vom enunţa în viziunea autorului. Predilecţia pentru confuzie, opacitatea gândirii şi eschivarea, având drept consecinţă respingerea regulilor şi aorganizării sociale. Predilecţia pentru transgresiune, pentru provocarea incidentelor şi perturbări manifeste iruptive şi intruzive - această caracteristicăeste însoţită de respingerea predecesorilor şi a oricărui cadru comun de referinţă. Atracţia pentru negativ, descalificarea instanţelor colective. Căutarea unei poziţii exclusive sau centrale generată de incapacitatea de a recunoaşte poziţia altcuiva.Tendinţa de reificare, de folosire continuă a persoanei a treia ca persoană dereferinţă, de transformare a fiinţei umane într-o categorie abstractă. Incapacitatea de a-şi reprima fascinaţia de a stăpâni Obiectul.Perversul psihosocial se consideră într-un perpetuu război, mereu în prima linie, singur împotriva tuturor (omonimia cu o lucrare publicată în 1999 esteabsolut întâmplătoare autorul culegerii de editoriale alegându-şi inconştient un titlu atât de semnificativ pentru propria-i structură de personalitate).Interlocutorul este considerat un duşman anonim şi imprevizibil pentru care nu există decât soluţia distrugerii, iar momentul în care această acţiune trebuie să aibă loc este imediat sau măcar atunci când vigilenţa celuilalt scade. Perversul psihosocial este totdeauna în stare de război, uimind şi luând prin surprindere pecei care consideră confruntarea doar un lucru accidental. A. Nicolau subliniază nevoia de a umili a perverşilor psihosociali prin aruncarea în derizoriu a oricărui lucru sau principiu şi prin folosirea limbii de lemn şi a logicii univoce. Tipică este ostilitatea faţă de contradictoriu şi preferinţa pentru linişte, arată distinsul profesor ieşean, iar noi ne amintim de elanul cu care am votat un preşedinte pentru liniştea noastră. Democraţia şi ideologia ei sunt mereu pe buzele perversului psihosocial, dar aceasta provine din confuzia ideologiei cu idealul,pentru că de fapt Celălalt este o non-persoană, iar părerea lui este importantă dacă este identică cu cea a perversului".
"Scena socială democratică este văzută de perversul psihosocial ca un câmp de luptă în care se află faţă în faţă cu duşmanul (Celălalt nu poate fi decât duşmanul). El va trage întotdeauna, primul căutând să folosească elementul surpriză, caută să creeze conflict oriunde exista pace până la intervenţia sa şi atribuie apoi răspunderea loviturilor pe care el însuşi le dă victimei.Perversul social nu agreează regulile şi convenţiile, structurile sociale sau drepturile care dau coerenţă şi recunoaştere rolurilor persoanelor, precum şi locurilor pe care acestea le ocupă în ierarhia grupurilor. Dar tocmai acest acord conştient, structural şi ierarhic este cel care dă coerenţa activităţii grupurilor, le dă eficienţă în îndeplinirea unor scopuri sau idealuri comune, face ca decizia să aibă ecou. înscrierea în triada narcisism, megalomanie, paranoia, a tipului de personalitate la care ne referim este destul de evidentă şi se poate face chiar ipoteza că există un mecanism comun al celor trei tulburări de personalitate la care ne-am referit care se reflectă în comportamentul psihosocial sub forma perversiunii.Fără reguli sau prin negarea oricăror reguli pe care grupul le generează acesta devine neproductiv sau contraproductiv. Perversul social neagă regulile în primul rând pentru că ele se aplică în aceeaşi măsură şi altora, iar în al doilea rând pentru că şi el trebuie să se supună acestora. Lui îi place vagul şi confuzia pentru ca la o adică să poată eluda anumite reguli care nu sunt foarte precis formulate sau să poată să introducă, să spunem, reguli sau legi de care să beneficieze numai el. Este preşedintele, prim-ministrul, parlamentarul sau primarul gata oricând să voteze sau să aprobe o lege specială care să ia în derâdere, în răspăr sau să ignore suita de legi valabile pentru ceilalţi, ba în plus să-şi poată impune voinţa de putere dacă e posibil în faţa Constituţiei.Evident că aceste psihologice şi universale comportamente ale perverşilor nu pot să nu ne trimită cu gândul la celebrele imunităţi parlamentare, la mandatele prezidenţiale fără sfârşit, la candidatura perpetuă şi fără noimă pentru posturi de parlamentari ai celor care ar trebui să fie nu doar incompatibili, ci şi imparţiali din demnităţile pe care ledeţin. Mai trebuie spus că de la început democraţia în România a plecat pe un drum pervers, orwellian, atunci când Frontul a devenit jucător şi arbitru în disputa politică, în trista zi de 29 ianuarie 1990. CPUN-ul s-a născut cu o malformaţie enormă în care una din jumătăţi era mult mai egală decât cealaltă.Exact ca în fabula lui Orwell, perverşii sociali, numiţi acolo cu subtilitate"porcii", învinseseră toţi duşmanii politici, adică pe noi, pe ceilalţi. Problema perversităţii psihosociale nu este doar autolegitimarea, ci şi autoreproducerea şi donarea istorică a specimenelor atinse de această maladie. Orice grup instituţional care formulează, clarifică, se consultă stabilind linii de departajare între diferite opţiuni este perceput ca ameninţător, îi provoacă furie şi îl face să se simtă agresat"
Thursday, 23 June 2011
COMPLEXUL PUTERII- Florin Tudose "Psihopolitica recidiva"
COMPLEXUL PUTERII
Complexul puterii este forma cea mai elevată (şi cea mai periculoasă prinagresivitatea ce o degajează) pe care o îmbracă complexul de inferioritate descrismagistral de Adler. Aceasta este încercarea de compensare a handicapuluiemoţional, fizic, intelectual sau chiar a handicapului de integrare socială de careindividul suferă.Un teolog contemporan afirma pertinent că nu există nici un alt lucru care sâ-1facă pe om să se simtă superior celorlalţi ca puterea de a-i manipula pe alţii ca penişte soldaţi de plumb. într-o semiologie a complexului puterii, manipulareacelorlalţi ar putea fi unul din primele semne care să conducă spre acest gravdiagnostic psihosocial. Dezvăluit de psihanalişti printre multele suferinţe alezonei celei mai ascunse ale sufletului uman, complexul puterii este alcătuit dintotalitatea reprezentărilor şi aspiraţiilor care tind să plaseze Eul propriu deasupra(dar şi în afara) oricăror influenţe care emană din exterior, subordonând realitateaobiectivă şi subiectivă unei scheme funcţionale prestabilite, alienând individul."Puterea alienează" este doar formula sintetică în care distorsiunea condiţieiumane este exprimată.Diagnosticul este aparent dificil de stabilit în primele faze de manifestare şinu pare să fie la îndemâna individului obişnuit. Ulterior bâlbâiţii agramaţi-oratori, analfabeţii-academicieni, zugravii-decoratori-pictori (şi întotdeaunaarhitecţi ai unei lumi noi), tătucii-sanguinari sau mămicuţele castratoare devin undiagnostic la îndemâna oricui: bolnavi de putere. Un diagnostic mai ales la îndemâna celor care au admis să cedeze presiunilor pe care suferindul de boalaputerii le-a făcut asupra lor.Sistemul operaţional prin care complexul puterii se încearcă compensat cuprinde:autoritarismul, încăpăţânarea, demonstrativitatea, pedanteria, extinzându-se de lacercul cel mai apropiat, ca o undă de şoc, către persoane tot mai îndepărtate relaţional.
Operativitatea sa şi mai ales agresivitatea sa, îl fac pe individul bolnav săaibă o eficienţă de neînchipuit (oare există cineva care să o poată uita pe cearomânească?) asupra comunităţii.Unul după altul, indivizii folosiţi sunt întărâtaţi împotriva celorlalţi apoi îndepărtaţi ca nefolositori. Ei nu pot fi păstraţi pentru că pot fi oricând martori aiunor slăbiciuni trecute. Trebuie găsiţi mereu oameni noi, declaraţi capabili, chiar excepţionali, doar pentru că cel bolnav de putere trebuie să-şi satisfacă orgoliulde a fi egalul zeilor. El trebuie să rămână întotdeauna un cap deasupra tuturor.Compensarea devine supracompensare (chiar hipercompensare) fiind cu atâtmai gravă şi mai violentă cu cât complexul de inferioritate al puterii este maigrav, mai profund. Violatorul nu este un hiperpotent, ci doar un impotent care îşi fantasmează în violenţă, potenţa, care are nevoie de ajutorul grupului pentru a-şirealiza aspiraţia de sexualitate. Analog, suferindul de complexul puterii nu esteun puternic, nu este un Hercule politic, ci mult mai des un distrofic veleitar.Comunitatea nu trebuie să-1 sprijine pe pigmeu în aspiraţia sa de a apărea ungigant. Soclul puterii patologice are la temelie, întotdeauna, indiferenţa noastrăfaţă de complexul altora.Totul începe cu o listă pe care, individul atins de microbul puterii se trecemăcar ultimul, fie şi autopropunându-se.Este lista suferinţei noastre viitoare"
Este o carte care ne face sa intelegem mai bine lumea politica si jocurile sale si nu in ultimul rand,fauna care se perinda la tembelizor..
Complexul puterii este forma cea mai elevată (şi cea mai periculoasă prinagresivitatea ce o degajează) pe care o îmbracă complexul de inferioritate descrismagistral de Adler. Aceasta este încercarea de compensare a handicapuluiemoţional, fizic, intelectual sau chiar a handicapului de integrare socială de careindividul suferă.Un teolog contemporan afirma pertinent că nu există nici un alt lucru care sâ-1facă pe om să se simtă superior celorlalţi ca puterea de a-i manipula pe alţii ca penişte soldaţi de plumb. într-o semiologie a complexului puterii, manipulareacelorlalţi ar putea fi unul din primele semne care să conducă spre acest gravdiagnostic psihosocial. Dezvăluit de psihanalişti printre multele suferinţe alezonei celei mai ascunse ale sufletului uman, complexul puterii este alcătuit dintotalitatea reprezentărilor şi aspiraţiilor care tind să plaseze Eul propriu deasupra(dar şi în afara) oricăror influenţe care emană din exterior, subordonând realitateaobiectivă şi subiectivă unei scheme funcţionale prestabilite, alienând individul."Puterea alienează" este doar formula sintetică în care distorsiunea condiţieiumane este exprimată.Diagnosticul este aparent dificil de stabilit în primele faze de manifestare şinu pare să fie la îndemâna individului obişnuit. Ulterior bâlbâiţii agramaţi-oratori, analfabeţii-academicieni, zugravii-decoratori-pictori (şi întotdeaunaarhitecţi ai unei lumi noi), tătucii-sanguinari sau mămicuţele castratoare devin undiagnostic la îndemâna oricui: bolnavi de putere. Un diagnostic mai ales la îndemâna celor care au admis să cedeze presiunilor pe care suferindul de boalaputerii le-a făcut asupra lor.Sistemul operaţional prin care complexul puterii se încearcă compensat cuprinde:autoritarismul, încăpăţânarea, demonstrativitatea, pedanteria, extinzându-se de lacercul cel mai apropiat, ca o undă de şoc, către persoane tot mai îndepărtate relaţional.
Operativitatea sa şi mai ales agresivitatea sa, îl fac pe individul bolnav săaibă o eficienţă de neînchipuit (oare există cineva care să o poată uita pe cearomânească?) asupra comunităţii.Unul după altul, indivizii folosiţi sunt întărâtaţi împotriva celorlalţi apoi îndepărtaţi ca nefolositori. Ei nu pot fi păstraţi pentru că pot fi oricând martori aiunor slăbiciuni trecute. Trebuie găsiţi mereu oameni noi, declaraţi capabili, chiar excepţionali, doar pentru că cel bolnav de putere trebuie să-şi satisfacă orgoliulde a fi egalul zeilor. El trebuie să rămână întotdeauna un cap deasupra tuturor.Compensarea devine supracompensare (chiar hipercompensare) fiind cu atâtmai gravă şi mai violentă cu cât complexul de inferioritate al puterii este maigrav, mai profund. Violatorul nu este un hiperpotent, ci doar un impotent care îşi fantasmează în violenţă, potenţa, care are nevoie de ajutorul grupului pentru a-şirealiza aspiraţia de sexualitate. Analog, suferindul de complexul puterii nu esteun puternic, nu este un Hercule politic, ci mult mai des un distrofic veleitar.Comunitatea nu trebuie să-1 sprijine pe pigmeu în aspiraţia sa de a apărea ungigant. Soclul puterii patologice are la temelie, întotdeauna, indiferenţa noastrăfaţă de complexul altora.Totul începe cu o listă pe care, individul atins de microbul puterii se trecemăcar ultimul, fie şi autopropunându-se.Este lista suferinţei noastre viitoare"
Este o carte care ne face sa intelegem mai bine lumea politica si jocurile sale si nu in ultimul rand,fauna care se perinda la tembelizor..
Monday, 13 June 2011
VINOVATIA COLECTIVA!
Hai sa incepem prin a propune un exercitiu pe care sa-l faci imediat dupa ce vei termina de citit acest articol, si anume sa-i intrebi pe cei din jur daca cred ca au vreo vina la situatia crizei prin care trece tara sau umanitatea sau din ce cauze ar putea fi ea..Intreaba-i daca exista vreo vina colectiva sau exista doar puncte individuale in care sa aratam cu dejetu’ ?
Pentru a putea regandi o noua mentalitate e nevoie de o curatenie, curatenie ce presupune o intelegere a ce se intampla in zilele noastre. Realitatea nu este decat o oglinda a starii mentalului colectiv si in aceste clipe, umanitatea trece printr o criza….Poate ca acesta este drumul spre ceva mai bun,poate ca n am invatat nimic si ajungem iarasi intr-un hau condus de forte inconstiente..
Sa revenim la vinovatia colectiva .Aceasta denumire se refera la existenta irationala a unui sentiment subiectiv de vinovatie (sau a unei constiinte a vinovatiei) sau a unei complicitati la vinovatie. Sentimente de acest fel pot sa apara intr-o familie ,de exemplu, atunci cand un membru reuseste sa-si puna familia intr-o sitiuatie de defaimare.Tu nu vei putea fi facut raspunzator nici juridic nici moral ,dar vinovatia ce planeaza asupra ta se arata prin gandul ca numele ti-a fost intinat.Vinovatia se limiteaza din punct de vedere juridic.moral si intelectual; ca fenomen psihic planeaza asupra tuturor lucrurilor si oamenilor din prejur. Vei inchiria o camera in care a fost ucis o persoana cu cateva zile inainte? Viitoarea ta sotie este fiica sau ruda a unui criminal? Ce vei simti?
Vinovatia colectiva este o tragica fatalitate;ea ii atinge pe toti,drepti sau nedrepti,care s-au aflat in apropierea unui loc in care se produc evenimente groaznice…
Acest loc poate fi extrapolat la nivelul unui sat,oras,tari sau continent…Cred ca putem sa purtam o vina globala pentru crimele care sunt indreptate asupra naturii,de care suntem perfect constienti prin faptul ca ne sustine viata,comfortul.Dar de cate ori plantam un copac, o floare sau preferam sa mergem cu bicicleta in loc sa folosim masina?
Sa revenim la tarisoara noastra,Romania.. O spun tarisoara noastra,desi sunt plecat de 8 ani ,am o legatura stransa si o vizitez foarte des.De cate ori nu gandim cat de urat e acolo, ce oameni inapoiati,ce inceti sunt? Cand iesim din tara oamenii ne privesc ciudat caci suntem romani, pentru ca purtam vina colectiva ai altor conationali care au mancat lebede si turturici prin acele tari..
Nu credeti ca a venim momentul sa facem pasul in fata si sa recunoastem in fata tuturor,aceasta vina colectiva, ca suntem romani, sa nu incercam sa ne dezvinovatim si sa nu incercam sa ne micsoram vinovatia, aducand argumente nesatisfacatoare ? Intr-o zi oamenii ne vor vedea cu alti ochi cu siguranta .Nu incerca sa le demonstrezi nimic,vina va plana, e nevoie decat sa o analizezi ,sa ti-o asumi si sa mergi in continuare pe drumul tau.
Fizica cuantica ne demonstreaza ca totul este gand , este constiinta.. Forte mult mai puternice guverneaza aceasta lume, lume care este un aspect al interiorului nostru. Noi nu traim izolati de ceilalalti,ci suntem intr-o continuua relationare cu ceilalalti.. O crima, ceva negativ nu se intampla doar unui om, ci se desfasoare intr-un cerc mult mai larg. Senzatia care o starneste orice crima si interesul pasionat pentru urmarirea criminalilor,procese etc demonstreaza ca toti suntem interesati de crima.Suntem ahtiati dupa negativism,discutam tot timpul despre el si ne intrebam de ce realitatea ni se infatiseaza in acest fel.
Ne manifestam indignati, uram din ce in ce mai tare si nu ne dam seama ca privelistea uratului suscita uratul din suflet.Fiecare avem in noi un tiran,un criminal la fel cum avem un sfant sau un Mahatma Ghandi. Realitatea este doar o optiune a perceptiei.. Ti –o poti focaliza pe critica,urat,ura si lupta sau iti poti asuma aceasta vina colectiva si iti poti educa sufletul sa vada si frumosul din aceasta lume.Actiunea atrage dupa sine reactia, si de obicei reactia este cu mult mai puternica si mai devastatoare decat actiunea. E greu sa ti lasi mintea sa nu mai judece ,dar prin durere si urat nu facem decat sa udam acel copac al suferintei si sa-I dam sansa sa creasca
Hai sa ne asumam toate greselile Romaniei ,sa le acceptam si sa concepem o noua Romanie . Hai sa ne cerem inapoi dreptul de conservare si sa nu mai cautam salvatori in exterior. Cand cineva vrea sa te scape de orice raspundere si vrea sa-I incredintezi decizia nu poate fi decat inca un tiran,pentru ca un om sanatos nu si-ar putea lua pe umeri raspunderea pentru existenta altuia.Lasati injuriile impotriva lui Basescu, Iliescu,Antonescu sau domnul Escu…Starea natiunii este o stare a mentalului..Stiu ca viata este dura dar cu siguranta domnule ziarist nu ai nici o vina atunci cand alegi sa scrii un articol de 2 lei, la fel cum tu cititorule alegi sa I citesti acel articol..Am trait sau mai bine zis,parintii nostri au trait intr-o epoca in care cismarul conducea,in care lupta de clasa a distrus intelectualitatea si a lasat mediocritatea sa conduca. A trecut? Este mai prezenta ca oricand… Oamenii de valoare sunt indepartati si marginalizati,insa cu multa violenta se dau credite multor non-valori.. Pana la urma pot sa foloseasca toate canalele de manipulare, este omul de decizie asupra vietii tale si poti alege cu ce sa te hranesti. Este momentul pentru aceasta vinovatie colectiva pentru ca toti am ajutat la perpetuarea unui sistem de gandire care ne a adus in ziua de azi. La intrarea templului din Delphi scria: Cunoaste-te pe tine omule!
Lasati tv-ul ,lasa can-can urile si hai sa privim adanc in sufletele noastre sa ne cunostem setea de violenta,setea de crima si poate in o buna zi vom ajunge sa vedem o lume in pace ,respect si egalitate!
Este un mesaj catre mine de asemenea caci port in mine aceasta vinovatie si am fost un salahor al criticii neconstructive.. Acest mesaj este inspirat de C.G.JUNG si articolul sau DUPA CATASTROFA, idei sau fraze apartin si nu fac decat sa transmit un mesaj care a ajuns acum la urechile mele.
PACE!
Pentru a putea regandi o noua mentalitate e nevoie de o curatenie, curatenie ce presupune o intelegere a ce se intampla in zilele noastre. Realitatea nu este decat o oglinda a starii mentalului colectiv si in aceste clipe, umanitatea trece printr o criza….Poate ca acesta este drumul spre ceva mai bun,poate ca n am invatat nimic si ajungem iarasi intr-un hau condus de forte inconstiente..
Sa revenim la vinovatia colectiva .Aceasta denumire se refera la existenta irationala a unui sentiment subiectiv de vinovatie (sau a unei constiinte a vinovatiei) sau a unei complicitati la vinovatie. Sentimente de acest fel pot sa apara intr-o familie ,de exemplu, atunci cand un membru reuseste sa-si puna familia intr-o sitiuatie de defaimare.Tu nu vei putea fi facut raspunzator nici juridic nici moral ,dar vinovatia ce planeaza asupra ta se arata prin gandul ca numele ti-a fost intinat.Vinovatia se limiteaza din punct de vedere juridic.moral si intelectual; ca fenomen psihic planeaza asupra tuturor lucrurilor si oamenilor din prejur. Vei inchiria o camera in care a fost ucis o persoana cu cateva zile inainte? Viitoarea ta sotie este fiica sau ruda a unui criminal? Ce vei simti?
Vinovatia colectiva este o tragica fatalitate;ea ii atinge pe toti,drepti sau nedrepti,care s-au aflat in apropierea unui loc in care se produc evenimente groaznice…
Acest loc poate fi extrapolat la nivelul unui sat,oras,tari sau continent…Cred ca putem sa purtam o vina globala pentru crimele care sunt indreptate asupra naturii,de care suntem perfect constienti prin faptul ca ne sustine viata,comfortul.Dar de cate ori plantam un copac, o floare sau preferam sa mergem cu bicicleta in loc sa folosim masina?
Sa revenim la tarisoara noastra,Romania.. O spun tarisoara noastra,desi sunt plecat de 8 ani ,am o legatura stransa si o vizitez foarte des.De cate ori nu gandim cat de urat e acolo, ce oameni inapoiati,ce inceti sunt? Cand iesim din tara oamenii ne privesc ciudat caci suntem romani, pentru ca purtam vina colectiva ai altor conationali care au mancat lebede si turturici prin acele tari..
Nu credeti ca a venim momentul sa facem pasul in fata si sa recunoastem in fata tuturor,aceasta vina colectiva, ca suntem romani, sa nu incercam sa ne dezvinovatim si sa nu incercam sa ne micsoram vinovatia, aducand argumente nesatisfacatoare ? Intr-o zi oamenii ne vor vedea cu alti ochi cu siguranta .Nu incerca sa le demonstrezi nimic,vina va plana, e nevoie decat sa o analizezi ,sa ti-o asumi si sa mergi in continuare pe drumul tau.
Fizica cuantica ne demonstreaza ca totul este gand , este constiinta.. Forte mult mai puternice guverneaza aceasta lume, lume care este un aspect al interiorului nostru. Noi nu traim izolati de ceilalalti,ci suntem intr-o continuua relationare cu ceilalalti.. O crima, ceva negativ nu se intampla doar unui om, ci se desfasoare intr-un cerc mult mai larg. Senzatia care o starneste orice crima si interesul pasionat pentru urmarirea criminalilor,procese etc demonstreaza ca toti suntem interesati de crima.Suntem ahtiati dupa negativism,discutam tot timpul despre el si ne intrebam de ce realitatea ni se infatiseaza in acest fel.
Ne manifestam indignati, uram din ce in ce mai tare si nu ne dam seama ca privelistea uratului suscita uratul din suflet.Fiecare avem in noi un tiran,un criminal la fel cum avem un sfant sau un Mahatma Ghandi. Realitatea este doar o optiune a perceptiei.. Ti –o poti focaliza pe critica,urat,ura si lupta sau iti poti asuma aceasta vina colectiva si iti poti educa sufletul sa vada si frumosul din aceasta lume.Actiunea atrage dupa sine reactia, si de obicei reactia este cu mult mai puternica si mai devastatoare decat actiunea. E greu sa ti lasi mintea sa nu mai judece ,dar prin durere si urat nu facem decat sa udam acel copac al suferintei si sa-I dam sansa sa creasca
Hai sa ne asumam toate greselile Romaniei ,sa le acceptam si sa concepem o noua Romanie . Hai sa ne cerem inapoi dreptul de conservare si sa nu mai cautam salvatori in exterior. Cand cineva vrea sa te scape de orice raspundere si vrea sa-I incredintezi decizia nu poate fi decat inca un tiran,pentru ca un om sanatos nu si-ar putea lua pe umeri raspunderea pentru existenta altuia.Lasati injuriile impotriva lui Basescu, Iliescu,Antonescu sau domnul Escu…Starea natiunii este o stare a mentalului..Stiu ca viata este dura dar cu siguranta domnule ziarist nu ai nici o vina atunci cand alegi sa scrii un articol de 2 lei, la fel cum tu cititorule alegi sa I citesti acel articol..Am trait sau mai bine zis,parintii nostri au trait intr-o epoca in care cismarul conducea,in care lupta de clasa a distrus intelectualitatea si a lasat mediocritatea sa conduca. A trecut? Este mai prezenta ca oricand… Oamenii de valoare sunt indepartati si marginalizati,insa cu multa violenta se dau credite multor non-valori.. Pana la urma pot sa foloseasca toate canalele de manipulare, este omul de decizie asupra vietii tale si poti alege cu ce sa te hranesti. Este momentul pentru aceasta vinovatie colectiva pentru ca toti am ajutat la perpetuarea unui sistem de gandire care ne a adus in ziua de azi. La intrarea templului din Delphi scria: Cunoaste-te pe tine omule!
Lasati tv-ul ,lasa can-can urile si hai sa privim adanc in sufletele noastre sa ne cunostem setea de violenta,setea de crima si poate in o buna zi vom ajunge sa vedem o lume in pace ,respect si egalitate!
Este un mesaj catre mine de asemenea caci port in mine aceasta vinovatie si am fost un salahor al criticii neconstructive.. Acest mesaj este inspirat de C.G.JUNG si articolul sau DUPA CATASTROFA, idei sau fraze apartin si nu fac decat sa transmit un mesaj care a ajuns acum la urechile mele.
PACE!
Thursday, 2 June 2011
Death is not the end
Death is not the end - dialogue with C.G.JUNG
Interviewer: I know that you say death is psychologically just as important as birth and like it is an integral part of life, but surely, it can't be like birth if it is an end. Can it?
Jung: Yes. If it is an end and there we are not quite certain about this end because we know that there are these peculiar faculties of the psyche- that it isn't entirely confined to space and time. You can have dreams or visions of the future. You can see around corners and such things. Only igonrants deny these facts. Its quite evident that they do exist and have existed always. Now these facts show that the psyche- in part, at least- is not dependent on these confinements. And then what? When the psyche is not under that obligation to....live in time and space alone- and obviously, it doesn't. Then, in .. to that extent, they psyche is not submitted to those laws and that means a..a practical continuation of life of a sort of psychical existence beyond time and space.
Interviewer: Do you- yourself believe that death is probably the end or do you believe....
Jung: Well, I can't say - wissen Sie ? (german translated wold be: you see ?)- the word "believe" is a difficult thing for me. I don't "believe"; I must have a reason for a certain hypothesis. Either I know a thing; and when I KNOW it, I don't need to believe it. If I- I don't allow myself, for instance, to believe a thing just for sake of believing it. I can't believe it! But when there are sufficient reasons for a certain hypothesis, I shall accept these reasons naturally. And to say "We have to reckon with the possibility of [so and so]." You know?
Interviewer: Well...now you told us that we should regard death as being a goal and to stray away from it is to evade life and life's purpose. What advice would you give to people in their later life to enable them to do this when most of them must, in fact, believe that death is the end of everything?
Jung: Well...you see I have treated many old people and its quite interesting to watch what their conscious doing with the fact that it is apparantly threatened with the complete end. It disregards it. Life behaves as if it were going on and so I think it is better for old people to live on...to look forward to the next day; as if he had to spend centuries and then he lives happily, but when he is afraid and he doesn't looks forward; he looks back. He petrifies. He gets stiff and he dies before his time, but when hes living on, looking forward to the great adventture that is ahead, then he lives. And that is about what your concious is intending to do. Of course it is quite obvious that we're all going to die and this is the sad finale of everything, but never-the-less, there is something in us that doesn't believe it, apparently, but this is merely a fact, a psychological fact. Doesn't mean to me that it proves something. It is simply so. For instance, I may not know why we need salt, but we prefer to eat salt too because we feel better. And so when you think in a certain way, you may feel considerably better. And I think if you think along the lines of nature, then you think properly".
Carl Gustav Jung (German pronunciation: [ˈkaːɐ̯l ˈɡʊstaf ˈjʊŋ]; 26 July 1875 – 6 June 1961) was a Swiss psychiatrist, an influential thinker and the founder of Analytical Psychology. Jung is often considered the first modern psychologist to state that the human psyche is "by nature religious" and to explore it in depth.[1] Though not the first to analyze dreams, he has become perhaps one of the most well known pioneers in the field of dream analysis. Unlike Freud et al. he was a self-described natural scientist, not a theoretical psychologist. For Jung this salient distinction revolved around his initial process of deep observation followed by categorizations rather than the reverse process of imagining what categories exist and then proceeding to seek for proof of and then discover that one was correct, always correct. While he was a fully involved and practicing clinician, much of his life's work was spent exploring tangential areas, including Eastern and Western philosophy, alchemy, astrology, and sociology, as well as literature and the arts; all of which were extremely productive in regard to the symbols and processes of the human psyche, found in dreams and other entries to the unconscious.
He considered the process of individuation necessary for a person to become whole. This is a psychological process of integrating the opposites including the conscious with the unconscious while still maintaining their relative autonomy.[2] Individuation was the central concept of analytical psychology.
Interviewer: I know that you say death is psychologically just as important as birth and like it is an integral part of life, but surely, it can't be like birth if it is an end. Can it?
Jung: Yes. If it is an end and there we are not quite certain about this end because we know that there are these peculiar faculties of the psyche- that it isn't entirely confined to space and time. You can have dreams or visions of the future. You can see around corners and such things. Only igonrants deny these facts. Its quite evident that they do exist and have existed always. Now these facts show that the psyche- in part, at least- is not dependent on these confinements. And then what? When the psyche is not under that obligation to....live in time and space alone- and obviously, it doesn't. Then, in .. to that extent, they psyche is not submitted to those laws and that means a..a practical continuation of life of a sort of psychical existence beyond time and space.
Interviewer: Do you- yourself believe that death is probably the end or do you believe....
Jung: Well, I can't say - wissen Sie ? (german translated wold be: you see ?)- the word "believe" is a difficult thing for me. I don't "believe"; I must have a reason for a certain hypothesis. Either I know a thing; and when I KNOW it, I don't need to believe it. If I- I don't allow myself, for instance, to believe a thing just for sake of believing it. I can't believe it! But when there are sufficient reasons for a certain hypothesis, I shall accept these reasons naturally. And to say "We have to reckon with the possibility of [so and so]." You know?
Interviewer: Well...now you told us that we should regard death as being a goal and to stray away from it is to evade life and life's purpose. What advice would you give to people in their later life to enable them to do this when most of them must, in fact, believe that death is the end of everything?
Jung: Well...you see I have treated many old people and its quite interesting to watch what their conscious doing with the fact that it is apparantly threatened with the complete end. It disregards it. Life behaves as if it were going on and so I think it is better for old people to live on...to look forward to the next day; as if he had to spend centuries and then he lives happily, but when he is afraid and he doesn't looks forward; he looks back. He petrifies. He gets stiff and he dies before his time, but when hes living on, looking forward to the great adventture that is ahead, then he lives. And that is about what your concious is intending to do. Of course it is quite obvious that we're all going to die and this is the sad finale of everything, but never-the-less, there is something in us that doesn't believe it, apparently, but this is merely a fact, a psychological fact. Doesn't mean to me that it proves something. It is simply so. For instance, I may not know why we need salt, but we prefer to eat salt too because we feel better. And so when you think in a certain way, you may feel considerably better. And I think if you think along the lines of nature, then you think properly".
Carl Gustav Jung (German pronunciation: [ˈkaːɐ̯l ˈɡʊstaf ˈjʊŋ]; 26 July 1875 – 6 June 1961) was a Swiss psychiatrist, an influential thinker and the founder of Analytical Psychology. Jung is often considered the first modern psychologist to state that the human psyche is "by nature religious" and to explore it in depth.[1] Though not the first to analyze dreams, he has become perhaps one of the most well known pioneers in the field of dream analysis. Unlike Freud et al. he was a self-described natural scientist, not a theoretical psychologist. For Jung this salient distinction revolved around his initial process of deep observation followed by categorizations rather than the reverse process of imagining what categories exist and then proceeding to seek for proof of and then discover that one was correct, always correct. While he was a fully involved and practicing clinician, much of his life's work was spent exploring tangential areas, including Eastern and Western philosophy, alchemy, astrology, and sociology, as well as literature and the arts; all of which were extremely productive in regard to the symbols and processes of the human psyche, found in dreams and other entries to the unconscious.
He considered the process of individuation necessary for a person to become whole. This is a psychological process of integrating the opposites including the conscious with the unconscious while still maintaining their relative autonomy.[2] Individuation was the central concept of analytical psychology.
Wednesday, 1 June 2011
Omul pe deplin armonios si perfect, este un complet si minunat androgin
INTR-O LUME EFEMERA, PLINA DE APARENTE SI LIPSITA DE REALITATE ONTOLOGICA,UNDE TOTUL ESTE ILUZORIU, TOT CEEA CE ESTE PERMIS ESTE CU PUTINTA SI DECI REALIZABIL- CU CONDITIA CA CEL SAU CEA CARE UZEAZA DIN PLIN DE ACESTE LIBERTATI DEPLINE SA NU SE COMPORTE NICIODATA CA UN SCLAV, CA O FIINTA DEPENDENTA PANA LA “INLANTUIREA” IN PATIMA, CA UN IGNORANT(PACU) ,CI SIMULTAN SA REALIZEZE CONTINUU ,PROFUND SI DETASAT , LIPSA DE REALITATE FUNCIARA A ORICARUI ASPECT SI LUCRU PROFAN.
SUNT ,DIN ACEASTA PERSPECTIVA, APROAPE INUTILE RITURILE DE MODA VECHE, FIE ELE CHIAR SI VEDICE; INUTILA ESTE DE ASEMENEA ,RENUNTAREA ASCETICA IN CARE POTENTIALELE FIINTEI,CUM AR FI CEL SEXUAL, NU SUNT COMPLET TRANSMUTATE SI SUBLIMATE IN ENERGIE SPIRITUALA,DIVINA; INUTILE SUNT SI RUGACIUNILE ROSTITE MECANIC SI LIPSITE DE O TRAIRE ELEVATA SI PROFUNDA. IMPORTANT ESTE SA SE ATINGA STAREA BEATIFICA DE VACUITATE ,GRATIE CAREIA TRECEM DINCOLO DE MULTITUDINEA DE FORME ILUZORII COSMICE PENTRU A PATRUNDE EXTAZIATI IN REALITATEA ULTIMA ,DIVINA, ASCUNSA IN INTREGIME OCHILOR SI CONSTIINTEI NEINITIATILOR SI NEILUMINATILOR. PRIN URMARE, DATORITA FAPTULUI CA TRAIM INTR-O LUME A APARENTELOR SI A ILUZIILOR , TREBUIE SA FIM TOTDEAUNA CAPABILI SA REALIZAM TOT CEEA CE ESTE PERMIS SI BINEFACATOR.
Mircea Eliade, Introducere in Tantrismul Secret
Monday, 30 May 2011
CALAUZA
"Sa facem tot ce am planuit sa devina realitate. Sa radem de propriile pasiuni. Pentru ca tot ce numim noi "pasiune" este,de fapt, o anume energie emotionala produsa de frecarea sufletelor noastre cu lumea exterioara.
Si , ce-i mai important, sa credem in noi insine. Sa fim neajutorati ca niste copilasi,pentru ca slabiciunea este o minune si taria este un nimic. Imediat dupa nastere,omul este fara putere si flexibil,cand moare este rigid si insensibil. Cand un copac e-n crestere,e fragil si elastic,dar cand este uscat si rigig,el moare. Rigiditatea si taria sunt insotitorii mortii. Elasticitatea si lipsa de putere sunt expresii ale prospetimii vietii. Pentru ca ce s-a rigidizat nu invinge niciodata. "
PENTRU MINE VIATA ESTE O INCHISOARE.....
Acest film este o metafora de o profunzime greu de apreciat. Vor fi puse in contrast natura cu monstrul care o invadeaza, industrializarea
"Oare stiu ce vreau? ceea ce vreau este intr-adevar idealul meu? nici de asta nu pot fi sigur "
Oare tu ce vrei? Urmareste unul din cele mai bune filme create vreodata....
Descopera l pe Tarkovski..... http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Tarkovski
Si , ce-i mai important, sa credem in noi insine. Sa fim neajutorati ca niste copilasi,pentru ca slabiciunea este o minune si taria este un nimic. Imediat dupa nastere,omul este fara putere si flexibil,cand moare este rigid si insensibil. Cand un copac e-n crestere,e fragil si elastic,dar cand este uscat si rigig,el moare. Rigiditatea si taria sunt insotitorii mortii. Elasticitatea si lipsa de putere sunt expresii ale prospetimii vietii. Pentru ca ce s-a rigidizat nu invinge niciodata. "
PENTRU MINE VIATA ESTE O INCHISOARE.....
Acest film este o metafora de o profunzime greu de apreciat. Vor fi puse in contrast natura cu monstrul care o invadeaza, industrializarea
"Oare stiu ce vreau? ceea ce vreau este intr-adevar idealul meu? nici de asta nu pot fi sigur "
Oare tu ce vrei? Urmareste unul din cele mai bune filme create vreodata....
Descopera l pe Tarkovski..... http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Tarkovski
Friday, 6 May 2011
The marriage of Heaven and Hell
PROVERBS OF HELL
Plates 7
In seed time Learn, in harvest Teach, in winter Enjoy
Drive your cart and your plough over the bones of the dead
The road of Excess leads to the palace of Wisdom
Prudence is a rich ugly old maid courted by Incapacity
He who Desires but Acts not, breeds Pestilence ( Pacoste)
The cut worm forgives the plough (plug)
Dip him in the river who loves water
A fool sees not the same tree that a wise man sees
He whose face gives no light, shall never become a star
Eternity is in love with the production of time
The busy bee has no time for sorrow
The hours of folly (prostie) are measured by the clock, but of wisdom no time can measure
All wholesom (sanatoasa) food is caught without a net or a trap ( drumul catre vegetarism)
No bird soars too high, if he soars with his own wings
A dead body, revenges not injuries
The most sublime act is to set another before you
If the fool would persist in his folly he would become wise
Folly is the cloke (haina) of knavery (ticalosenie)
Shame is Prides cloke
Plates 8
Prisons are built with the stones of Law, Brothels with the bricks of Religion
The pride of the peacock is the glory of God
The lust of the goat is the bounty of God
The wrath of the lion is the wisdom of God
The nakedness of woman is the work of God ( S U B L I M )
Excess of sorrow laughs. Excess of joy weeps
The roaring of lions, the howling of wolves , the raging of the stormy sea ,and the destructive sword, are portions of eternity
too great for the eye of the man
The fox condemns the trap, not himself
Joys impregnate. Sorrow bring forth
Let man wear the fell (blana) of the lion, woman the fleece of the sheep
The bird a nest, the spider a web, man friendship
What was now proved was once only imagined ( 1789 ... )
The cistern contains; the fountain overflows
One thought fills immensity
Always be ready to speak your mind and a base( de proasta calitate ) man will avoid you
Everything possible to be believed is an image of truth
The eagle never lost so much time as when he submitted to learn the crow
Plate 9
Think in the morning. Act in the noon. Eat in the evening. Sleep in the night
He who has suffered you to impose on him knows you
As the plough follows words, so God rewards prayers
Expect poison from the standing water
You never know what is enough unless you know what is more than enough
Listen to the fools reproach! It is a kingly title!
The weak in courage is strong in cunning ( viclenie)
The apple tree never asks the beech (fag) how he shall grow,nor the lion,the horse,how he shall take his prey
The thankful receiver bears a plentiful harvest
If others had not been foolish, we would be so
To create a little flower is the labour of ages
The best wine is the oldest, the best water the newest
Plate 10
The crow wished everything was black, the owl, that everything was white
Exuberance is Beauty
If the lion was adviced by the fox, he would be cunning
Where man is not nature is barren
Truth can never be told so as to be understood and not be believed
ENOUGH! or TOO MUCH
Monday, 17 January 2011
Pour la naissance du surhomme
Conditia SUPRAOMULUI a aparut din cele mai vechi timpuri atunci cand omul a inceput sa-si depaseasca conditia si sa tinda catre Infinit si Eternitate. Ce este acest SUPRAOM? Supraomul ar fi o specie noua si superioara omului. Omul prezentului este coarda intinsa intre animal si supraom, o coarda deasupra unui abis”. Omul este un intermediar intre animal si supraom. Depasirea de sine nu este nu este specifica existentei umane ci este trasatura fundamentala a oricarei vietati, a fiintei in genere (general) de aceea Nietzsche atribuie tuturor caracterul vointei de putere. Supraomul trebuie sa fie puternic dar si generos, totusi puterea este telul vietii. ” Acolo unde am gasit pluralitatea vietii am gasit vointa de putere si doar in vointa celui ce slujeste am gasit vointa de a fi stapanit”
În cele din urmă Supraomul lui Nietzsche, admirabil întruchipat de Zarathustra, eşuează lamentabil; şi-ntradevăr inegalabilul poem “ Aşa grăit-a Zarathustra ” ne prezintă în încheierea sa un Zarathustra disperat, batjocorit de mulţime şi renegat de discipolii săi, trădat până şi de animalele sale totemice preferate, vulturul şi şarpele.
Daca s-a dorit prin crearea unui SUPRAOM inlocuirea Creatorului,acelei forte numite Dumnezeu acel SUPRAOM a clacat.
Marea problemă a ecuaţiei Supraomului este aceea că omul este o fiinţă socială, în vreme ce Supraomul este teoretizat ca fiind extra-social.
Supraomul este, dupa B.P. Hasdeu, altruistul care se jertfeste pentru semeni si pentru tara, convins fiind ca " eul nu poate sa piara, ca nici-o moarte nu-l poate nimici, ca el staruieste, se conserva ", altfel spus " altruistul mananca moartea .
Nu putem sa nu ne amintim de PROFETUL lui Kahlil Gibran..redau un fragment din carte
Cand iubirea va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile-i sunt grele si prapastioase,
Si cand aripile-i va cuprind, supuneti-va ei,
Chiar daca sabia-i ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
iar cand va vorbeste dati-i crezare,
Chiar daca vocea-i ar putea sa va sfarme visurile,
asemenea vantului din miazanoapte care va pustieste gradinile.
Fiindca precum iubirea va incununa, ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti, ea trebuie sa va si reteze uscaciunile.
Precum ea se ridica pana la inaltimea voastra,
alintandu-va ramurile cele mai fragile care freamata in lumina soarelui
Tot la fel va razbate pana in adancul radacinilor voastre,
zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
Asemeni snopilor de grau, ea va secera.
Va treiera pentru a va descoji.
Va vantura pentru a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi,
Ca apoi sa va harazeasca focului sau,
si sa puteti deveni painea sfanta la ospatul divin.
Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel,
sa va puteti cunoaste tainele inimii,
si astfel sa deveniti o parte din inima Vietii.
Dar daca, stapaniti de teama,
veti cauta doar tihna si placerea dragostei,
Atunci e mai bine sa va acoperiti goliciunea
si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie
si unde veti plange dar nu in toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita;
Fiindca iubirii ii e de-ajuns iubirea.
Sa fie acel Supraom gandit de multi fantezisti ai gandirii umane acelasi cu Homo Spiritus? S-a vorbit mult despre 2012...Sa aiba totul vreo legatura cu ceea ce au visat cei cu sute si mii de ani inaintea noastra?
Frecvenţa de rezonanţă Schumann (proprie acestei planete) a crescut de la 7.83 Hz la 12 Hz (după cum afirmă unele surse), ceea ce l-a determinat pe Jazz să spună că aceşti factori vor "activa", întocmai ca un comutator, o mare parte din acele gene pe care specialiştii în inginerie genetică le numesc "gene de balast" pentru că nu le cunosc funcţionalitatea. Jazz Rasool numeşte aceste gene "ADN-ul speciei"şi odată funcţionale, vor duce la fenomene de telepatie în masă şi telekinezie. Aceasta va fi
naşterea unei noi specii umane: Homo Spiritus.
Acum sa mi adun gandurile . Jongland cu aceste informatii si uitandu-ma la societatea noastra parca totul incepe sa aiba sens..O noua rasa umana se va naste indiferent daca noi suntem pregatiti sau nu. Universul are rabdare dar nu infinita. Suntem intr-o tranzitie si am face bine sa observam SUBOMUL in care ne am transformat . Aceasta postare e o critica la adresa mea si un mesaj de trezire!
Pour la naissance du surhomme
Subscribe to:
Posts (Atom)