Perversul psihosocial

Citind Psihopolitica recidiva a lui Florin Tudose, nu ai cum sa nu regasesti pe domnul Baselu sau pe ceilalalti adversari sau prieteni politici..Toti o apa si un-pamant. .Sa vedem ce scria domnul Tudose in 1996:

Perversul psihosocial



" Din nenumăratele aspecte pe care o întreprindere de sorginte psihanalitică şi sociologică le dezvăluie în analiza omului politic vom prezenta cazul general al perversului social ajuns om politic - o patologie cu implicaţii psihosociale importante deoarece antrenează şi pe alţii în propria lor patologie, creează chiar o patologie de grup difuză. Dar această patologie rămâne adere* nedenunţată, iar intervenţia terapeutică rămâne un deziderat fantasmatic pe care evident nici un specialist nu este chemat să îl facă.Tabloul clinic al personalităţii de care ne vom ocupa, cea a perversului psihosocial este, după Andre Sirota, dominat de o serie de caracteristici pe carele vom enunţa în viziunea autorului. Predilecţia pentru confuzie, opacitatea gândirii şi eschivarea, având drept consecinţă respingerea regulilor şi aorganizării sociale. Predilecţia pentru transgresiune, pentru provocarea incidentelor şi perturbări manifeste iruptive şi intruzive - această caracteristicăeste însoţită de respingerea predecesorilor şi a oricărui cadru comun de referinţă. Atracţia pentru negativ, descalificarea instanţelor colective. Căutarea unei poziţii exclusive sau centrale generată de incapacitatea de a recunoaşte poziţia altcuiva.Tendinţa de reificare, de folosire continuă a persoanei a treia ca persoană dereferinţă, de transformare a fiinţei umane într-o categorie abstractă. Incapacitatea de a-şi reprima fascinaţia de a stăpâni Obiectul.Perversul psihosocial se consideră într-un perpetuu război, mereu în prima linie, singur împotriva tuturor (omonimia cu o lucrare publicată în 1999 esteabsolut întâmplătoare autorul culegerii de editoriale alegându-şi inconştient un titlu atât de semnificativ pentru propria-i structură de personalitate).Interlocutorul este considerat un duşman anonim şi imprevizibil pentru care nu există decât soluţia distrugerii, iar momentul în care această acţiune trebuie să aibă loc este imediat sau măcar atunci când vigilenţa celuilalt scade. Perversul psihosocial este totdeauna în stare de război, uimind şi luând prin surprindere pecei care consideră confruntarea doar un lucru accidental. A. Nicolau subliniază nevoia de a umili a perverşilor psihosociali prin aruncarea în derizoriu a oricărui lucru sau principiu şi prin folosirea limbii de lemn şi a logicii univoce. Tipică este ostilitatea faţă de contradictoriu şi preferinţa pentru linişte, arată distinsul profesor ieşean, iar noi ne amintim de elanul cu care am votat un preşedinte pentru liniştea noastră. Democraţia şi ideologia ei sunt mereu pe buzele perversului psihosocial, dar aceasta provine din confuzia ideologiei cu idealul,pentru că de fapt Celălalt este o non-persoană, iar părerea lui este importantă dacă este identică cu cea a perversului".

"Scena socială democratică este văzută de perversul psihosocial ca un câmp de luptă în care se află faţă în faţă cu duşmanul (Celălalt nu poate fi decât duşmanul). El va trage întotdeauna, primul căutând să folosească elementul surpriză, caută să creeze conflict oriunde exista pace până la intervenţia sa şi atribuie apoi răspunderea loviturilor pe care el însuşi le dă victimei.Perversul social nu agreează regulile şi convenţiile, structurile sociale sau drepturile care dau coerenţă şi recunoaştere rolurilor persoanelor, precum şi locurilor pe care acestea le ocupă în ierarhia grupurilor. Dar tocmai acest acord conştient, structural şi ierarhic este cel care dă coerenţa activităţii grupurilor, le dă eficienţă în îndeplinirea unor scopuri sau idealuri comune, face ca decizia să aibă ecou. înscrierea în triada narcisism, megalomanie, paranoia, a tipului de personalitate la care ne referim este destul de evidentă şi se poate face chiar ipoteza că există un mecanism comun al celor trei tulburări de personalitate la care ne-am referit care se reflectă în comportamentul psihosocial sub forma perversiunii.Fără reguli sau prin negarea oricăror reguli pe care grupul le generează acesta devine neproductiv sau contraproductiv. Perversul social neagă regulile în primul rând pentru că ele se aplică în aceeaşi măsură şi altora, iar în al doilea rând pentru că şi el trebuie să se supună acestora. Lui îi place vagul şi confuzia pentru ca la o adică să poată eluda anumite reguli care nu sunt foarte precis formulate sau să poată să introducă, să spunem, reguli sau legi de care să beneficieze numai el. Este preşedintele, prim-ministrul, parlamentarul sau primarul gata oricând să voteze sau să aprobe o lege specială care să ia în derâdere, în răspăr sau să ignore suita de legi valabile pentru ceilalţi, ba în plus să-şi poată impune voinţa de putere dacă e posibil în faţa Constituţiei.Evident că aceste psihologice şi universale comportamente ale perverşilor nu pot să nu ne trimită cu gândul la celebrele imunităţi parlamentare, la mandatele prezidenţiale fără sfârşit, la candidatura perpetuă şi fără noimă pentru posturi de parlamentari ai celor care ar trebui să fie nu doar incompatibili, ci şi imparţiali din demnităţile pe care ledeţin. Mai trebuie spus că de la început democraţia în România a plecat pe un drum pervers, orwellian, atunci când Frontul a devenit jucător şi arbitru în disputa politică, în trista zi de 29 ianuarie 1990. CPUN-ul s-a născut cu o malformaţie enormă în care una din jumătăţi era mult mai egală decât cealaltă.Exact ca în fabula lui Orwell, perverşii sociali, numiţi acolo cu subtilitate"porcii", învinseseră toţi duşmanii politici, adică pe noi, pe ceilalţi. Problema perversităţii psihosociale nu este doar autolegitimarea, ci şi autoreproducerea şi donarea istorică a specimenelor atinse de această maladie. Orice grup instituţional care formulează, clarifică, se consultă stabilind linii de departajare între diferite opţiuni este perceput ca ameninţător, îi provoacă furie şi îl face să se simtă agresat"

COMPLEXUL PUTERII- Florin Tudose "Psihopolitica recidiva"

COMPLEXUL PUTERII

Complexul puterii este forma cea mai elevată (şi cea mai periculoasă prinagresivitatea ce o degajează) pe care o îmbracă complexul de inferioritate descrismagistral de Adler. Aceasta este încercarea de compensare a handicapuluiemoţional, fizic, intelectual sau chiar a handicapului de integrare socială de careindividul suferă.Un teolog contemporan afirma pertinent că nu există nici un alt lucru care sâ-1facă pe om să se simtă superior celorlalţi ca puterea de a-i manipula pe alţii ca penişte soldaţi de plumb. într-o semiologie a complexului puterii, manipulareacelorlalţi ar putea fi unul din primele semne care să conducă spre acest gravdiagnostic psihosocial. Dezvăluit de psihanalişti printre multele suferinţe alezonei celei mai ascunse ale sufletului uman, complexul puterii este alcătuit dintotalitatea reprezentărilor şi aspiraţiilor care tind să plaseze Eul propriu deasupra(dar şi în afara) oricăror influenţe care emană din exterior, subordonând realitateaobiectivă şi subiectivă unei scheme funcţionale prestabilite, alienând individul."Puterea alienează" este doar formula sintetică în care distorsiunea condiţieiumane este exprimată.Diagnosticul este aparent dificil de stabilit în primele faze de manifestare şinu pare să fie la îndemâna individului obişnuit. Ulterior bâlbâiţii agramaţi-oratori, analfabeţii-academicieni, zugravii-decoratori-pictori (şi întotdeaunaarhitecţi ai unei lumi noi), tătucii-sanguinari sau mămicuţele castratoare devin undiagnostic la îndemâna oricui: bolnavi de putere. Un diagnostic mai ales la îndemâna celor care au admis să cedeze presiunilor pe care suferindul de boalaputerii le-a făcut asupra lor.Sistemul operaţional prin care complexul puterii se încearcă compensat cuprinde:autoritarismul, încăpăţânarea, demonstrativitatea, pedanteria, extinzându-se de lacercul cel mai apropiat, ca o undă de şoc, către persoane tot mai îndepărtate relaţional.
Operativitatea sa şi mai ales agresivitatea sa, îl fac pe individul bolnav săaibă o eficienţă de neînchipuit (oare există cineva care să o poată uita pe cearomânească?) asupra comunităţii.Unul după altul, indivizii folosiţi sunt întărâtaţi împotriva celorlalţi apoi îndepărtaţi ca nefolositori. Ei nu pot fi păstraţi pentru că pot fi oricând martori aiunor slăbiciuni trecute. Trebuie găsiţi mereu oameni noi, declaraţi capabili, chiar excepţionali, doar pentru că cel bolnav de putere trebuie să-şi satisfacă orgoliulde a fi egalul zeilor. El trebuie să rămână întotdeauna un cap deasupra tuturor.Compensarea devine supracompensare (chiar hipercompensare) fiind cu atâtmai gravă şi mai violentă cu cât complexul de inferioritate al puterii este maigrav, mai profund. Violatorul nu este un hiperpotent, ci doar un impotent care îşi fantasmează în violenţă, potenţa, care are nevoie de ajutorul grupului pentru a-şirealiza aspiraţia de sexualitate. Analog, suferindul de complexul puterii nu esteun puternic, nu este un Hercule politic, ci mult mai des un distrofic veleitar.Comunitatea nu trebuie să-1 sprijine pe pigmeu în aspiraţia sa de a apărea ungigant. Soclul puterii patologice are la temelie, întotdeauna, indiferenţa noastrăfaţă de complexul altora.Totul începe cu o listă pe care, individul atins de microbul puterii se trecemăcar ultimul, fie şi autopropunându-se.Este lista suferinţei noastre viitoare"



Este o carte care ne face sa intelegem mai bine lumea politica si jocurile sale si nu in ultimul rand,fauna care se perinda la tembelizor..

VINOVATIA COLECTIVA!

Hai sa incepem prin a propune un exercitiu pe care sa-l faci imediat dupa ce vei termina de citit acest articol, si anume sa-i intrebi pe cei din jur daca cred ca au vreo vina la situatia crizei prin care trece tara sau umanitatea sau din ce cauze ar putea fi ea..Intreaba-i daca exista vreo vina colectiva sau exista doar puncte individuale in care sa aratam cu dejetu’ ?

Pentru a putea regandi o noua mentalitate e nevoie de o curatenie, curatenie ce presupune o intelegere a ce se intampla in zilele noastre. Realitatea nu este decat o oglinda a starii mentalului colectiv si in aceste clipe, umanitatea trece printr o criza….Poate ca acesta este drumul spre ceva mai bun,poate ca n am invatat nimic si ajungem iarasi intr-un hau condus de forte inconstiente..
Sa revenim la vinovatia colectiva .Aceasta denumire se refera la existenta irationala a unui sentiment subiectiv de vinovatie (sau a unei constiinte a vinovatiei) sau a unei complicitati la vinovatie. Sentimente de acest fel pot sa apara intr-o familie ,de exemplu, atunci cand un membru reuseste sa-si puna familia intr-o sitiuatie de defaimare.Tu nu vei putea fi facut raspunzator nici juridic nici moral ,dar vinovatia ce planeaza asupra ta se arata prin gandul ca numele ti-a fost intinat.Vinovatia se limiteaza din punct de vedere juridic.moral si intelectual; ca fenomen psihic planeaza asupra tuturor lucrurilor si oamenilor din prejur. Vei inchiria o camera in care a fost ucis o persoana cu cateva zile inainte? Viitoarea ta sotie este fiica sau ruda a unui criminal? Ce vei simti?

Vinovatia colectiva este o tragica fatalitate;ea ii atinge pe toti,drepti sau nedrepti,care s-au aflat in apropierea unui loc in care se produc evenimente groaznice…

Acest loc poate fi extrapolat la nivelul unui sat,oras,tari sau continent…Cred ca putem sa purtam o vina globala pentru crimele care sunt indreptate asupra naturii,de care suntem perfect constienti prin faptul ca ne sustine viata,comfortul.Dar de cate ori plantam un copac, o floare sau preferam sa mergem cu bicicleta in loc sa folosim masina?
Sa revenim la tarisoara noastra,Romania.. O spun tarisoara noastra,desi sunt plecat de 8 ani ,am o legatura stransa si o vizitez foarte des.De cate ori nu gandim cat de urat e acolo, ce oameni inapoiati,ce inceti sunt? Cand iesim din tara oamenii ne privesc ciudat caci suntem romani, pentru ca purtam vina colectiva ai altor conationali care au mancat lebede si turturici prin acele tari..
Nu credeti ca a venim momentul sa facem pasul in fata si sa recunoastem in fata tuturor,aceasta vina colectiva, ca suntem romani, sa nu incercam sa ne dezvinovatim si sa nu incercam sa ne micsoram vinovatia, aducand argumente nesatisfacatoare ? Intr-o zi oamenii ne vor vedea cu alti ochi cu siguranta .Nu incerca sa le demonstrezi nimic,vina va plana, e nevoie decat sa o analizezi ,sa ti-o asumi si sa mergi in continuare pe drumul tau.
Fizica cuantica ne demonstreaza ca totul este gand , este constiinta.. Forte mult mai puternice guverneaza aceasta lume, lume care este un aspect al interiorului nostru. Noi nu traim izolati de ceilalalti,ci suntem intr-o continuua relationare cu ceilalalti.. O crima, ceva negativ nu se intampla doar unui om, ci se desfasoare intr-un cerc mult mai larg. Senzatia care o starneste orice crima si interesul pasionat pentru urmarirea criminalilor,procese etc demonstreaza ca toti suntem interesati de crima.Suntem ahtiati dupa negativism,discutam tot timpul despre el si ne intrebam de ce realitatea ni se infatiseaza in acest fel.
Ne manifestam indignati, uram din ce in ce mai tare si nu ne dam seama ca privelistea uratului suscita uratul din suflet.Fiecare avem in noi un tiran,un criminal la fel cum avem un sfant sau un Mahatma Ghandi. Realitatea este doar o optiune a perceptiei.. Ti –o poti focaliza pe critica,urat,ura si lupta sau iti poti asuma aceasta vina colectiva si iti poti educa sufletul sa vada si frumosul din aceasta lume.Actiunea atrage dupa sine reactia, si de obicei reactia este cu mult mai puternica si mai devastatoare decat actiunea. E greu sa ti lasi mintea sa nu mai judece ,dar prin durere si urat nu facem decat sa udam acel copac al suferintei si sa-I dam sansa sa creasca

Hai sa ne asumam toate greselile Romaniei ,sa le acceptam si sa concepem o noua Romanie . Hai sa ne cerem inapoi dreptul de conservare si sa nu mai cautam salvatori in exterior. Cand cineva vrea sa te scape de orice raspundere si vrea sa-I incredintezi decizia nu poate fi decat inca un tiran,pentru ca un om sanatos nu si-ar putea lua pe umeri raspunderea pentru existenta altuia.Lasati injuriile impotriva lui Basescu, Iliescu,Antonescu sau domnul Escu…Starea natiunii este o stare a mentalului..Stiu ca viata este dura dar cu siguranta domnule ziarist nu ai nici o vina atunci cand alegi sa scrii un articol de 2 lei, la fel cum tu cititorule alegi sa I citesti acel articol..Am trait sau mai bine zis,parintii nostri au trait intr-o epoca in care cismarul conducea,in care lupta de clasa a distrus intelectualitatea si a lasat mediocritatea sa conduca. A trecut? Este mai prezenta ca oricand… Oamenii de valoare sunt indepartati si marginalizati,insa cu multa violenta se dau credite multor non-valori.. Pana la urma pot sa foloseasca toate canalele de manipulare, este omul de decizie asupra vietii tale si poti alege cu ce sa te hranesti. Este momentul pentru aceasta vinovatie colectiva pentru ca toti am ajutat la perpetuarea unui sistem de gandire care ne a adus in ziua de azi. La intrarea templului din Delphi scria: Cunoaste-te pe tine omule!

Lasati tv-ul ,lasa can-can urile si hai sa privim adanc in sufletele noastre sa ne cunostem setea de violenta,setea de crima si poate in o buna zi vom ajunge sa vedem o lume in pace ,respect si egalitate!

Este un mesaj catre mine de asemenea caci port in mine aceasta vinovatie si am fost un salahor al criticii neconstructive.. Acest mesaj este inspirat de C.G.JUNG si articolul sau DUPA CATASTROFA, idei sau fraze apartin si nu fac decat sa transmit un mesaj care a ajuns acum la urechile mele.

PACE!

Death is not the end

Death is not the end - dialogue with C.G.JUNG







Interviewer: I know that you say death is psychologically just as important as birth and like it is an integral part of life, but surely, it can't be like birth if it is an end. Can it?

Jung: Yes. If it is an end and there we are not quite certain about this end because we know that there are these peculiar faculties of the psyche- that it isn't entirely confined to space and time. You can have dreams or visions of the future. You can see around corners and such things. Only igonrants deny these facts. Its quite evident that they do exist and have existed always. Now these facts show that the psyche- in part, at least- is not dependent on these confinements. And then what? When the psyche is not under that obligation to....live in time and space alone- and obviously, it doesn't. Then, in .. to that extent, they psyche is not submitted to those laws and that means a..a practical continuation of life of a sort of psychical existence beyond time and space.

Interviewer: Do you- yourself believe that death is probably the end or do you believe....

Jung: Well, I can't say - wissen Sie ? (german translated wold be: you see ?)- the word "believe" is a difficult thing for me. I don't "believe"; I must have a reason for a certain hypothesis. Either I know a thing; and when I KNOW it, I don't need to believe it. If I- I don't allow myself, for instance, to believe a thing just for sake of believing it. I can't believe it! But when there are sufficient reasons for a certain hypothesis, I shall accept these reasons naturally. And to say "We have to reckon with the possibility of [so and so]." You know?

Interviewer: Well...now you told us that we should regard death as being a goal and to stray away from it is to evade life and life's purpose. What advice would you give to people in their later life to enable them to do this when most of them must, in fact, believe that death is the end of everything?

Jung: Well...you see I have treated many old people and its quite interesting to watch what their conscious doing with the fact that it is apparantly threatened with the complete end. It disregards it. Life behaves as if it were going on and so I think it is better for old people to live on...to look forward to the next day; as if he had to spend centuries and then he lives happily, but when he is afraid and he doesn't looks forward; he looks back. He petrifies. He gets stiff and he dies before his time, but when hes living on, looking forward to the great adventture that is ahead, then he lives. And that is about what your concious is intending to do. Of course it is quite obvious that we're all going to die and this is the sad finale of everything, but never-the-less, there is something in us that doesn't believe it, apparently, but this is merely a fact, a psychological fact. Doesn't mean to me that it proves something. It is simply so. For instance, I may not know why we need salt, but we prefer to eat salt too because we feel better. And so when you think in a certain way, you may feel considerably better. And I think if you think along the lines of nature, then you think properly".




Carl Gustav Jung (German pronunciation: [ˈkaːɐ̯l ˈɡʊstaf ˈjʊŋ]; 26 July 1875 – 6 June 1961) was a Swiss psychiatrist, an influential thinker and the founder of Analytical Psychology. Jung is often considered the first modern psychologist to state that the human psyche is "by nature religious" and to explore it in depth.[1] Though not the first to analyze dreams, he has become perhaps one of the most well known pioneers in the field of dream analysis. Unlike Freud et al. he was a self-described natural scientist, not a theoretical psychologist. For Jung this salient distinction revolved around his initial process of deep observation followed by categorizations rather than the reverse process of imagining what categories exist and then proceeding to seek for proof of and then discover that one was correct, always correct. While he was a fully involved and practicing clinician, much of his life's work was spent exploring tangential areas, including Eastern and Western philosophy, alchemy, astrology, and sociology, as well as literature and the arts; all of which were extremely productive in regard to the symbols and processes of the human psyche, found in dreams and other entries to the unconscious.
He considered the process of individuation necessary for a person to become whole. This is a psychological process of integrating the opposites including the conscious with the unconscious while still maintaining their relative autonomy.[2] Individuation was the central concept of analytical psychology.

Omul pe deplin armonios si perfect, este un complet si minunat androgin

INTR-O LUME EFEMERA, PLINA DE APARENTE SI LIPSITA DE REALITATE ONTOLOGICA,UNDE TOTUL ESTE ILUZORIU, TOT CEEA CE ESTE PERMIS ESTE CU PUTINTA SI DECI REALIZABIL- CU CONDITIA CA CEL SAU CEA CARE UZEAZA DIN PLIN DE ACESTE LIBERTATI DEPLINE SA NU SE COMPORTE NICIODATA CA UN SCLAV, CA O FIINTA DEPENDENTA PANA LA “INLANTUIREA” IN PATIMA, CA UN IGNORANT(PACU) ,CI SIMULTAN SA REALIZEZE CONTINUU ,PROFUND SI DETASAT , LIPSA DE REALITATE FUNCIARA A ORICARUI ASPECT SI LUCRU PROFAN.

SUNT ,DIN ACEASTA PERSPECTIVA, APROAPE INUTILE RITURILE DE MODA VECHE, FIE ELE CHIAR SI VEDICE; INUTILA ESTE DE ASEMENEA ,RENUNTAREA ASCETICA IN CARE POTENTIALELE FIINTEI,CUM AR FI CEL SEXUAL, NU SUNT COMPLET TRANSMUTATE SI SUBLIMATE IN ENERGIE SPIRITUALA,DIVINA; INUTILE SUNT SI RUGACIUNILE ROSTITE MECANIC SI LIPSITE DE O TRAIRE ELEVATA SI PROFUNDA. IMPORTANT ESTE SA SE ATINGA STAREA BEATIFICA DE VACUITATE ,GRATIE CAREIA TRECEM DINCOLO DE MULTITUDINEA DE FORME ILUZORII COSMICE PENTRU A PATRUNDE EXTAZIATI IN REALITATEA ULTIMA ,DIVINA, ASCUNSA IN INTREGIME OCHILOR SI CONSTIINTEI NEINITIATILOR SI NEILUMINATILOR. PRIN URMARE, DATORITA FAPTULUI CA TRAIM INTR-O LUME A APARENTELOR SI A ILUZIILOR , TREBUIE SA FIM TOTDEAUNA CAPABILI SA REALIZAM TOT CEEA CE ESTE PERMIS SI BINEFACATOR.



Mircea Eliade, Introducere in Tantrismul Secret