O tragedie minora

O tragedie minora

Marea cunoastere este ampla;
Cunoasterea marunta este limitata.
Marile discursuri te inspira;
Conversatia minora nu inseamna altceva decat barfa.
Atunci cand dormim,spiritual nostrum e in legatura cu exteriorul
Cand ne trezim,trupul nostru este liber sa hoinareasca
Relatiile conduc la atasament,
La lupta zilnica dintre minte si minte.
Uneori,aceasta fapta este ezitanta,
Alteori sfioasa,
Iar uneori penibila.
Micile temeri conduc la anxietate;
Marile temeri conduc la teroare.
Atunci cand cuvintele curg la fel ca si sagetile,
Cei care decid pentru noi binele si raul
Sunt cei care pretind ca detin autoritatea.
Discursul acestora seaman cu un contract.
Mai exista si cei care isi apara convingerile
Hotarati sa castige victoria.
Dar convingerile sunt nepermanente,
La fel ca degradarea specifica toamnei si iernii,
Noi suntem precum o fantana artezeiana,
Odata dat drumul jetului de apa,
Aceasta este pulverizata si nu mai poate fi adunata.
Cu cat ne apropiem mai tare de moarte,
Cu atat mai stagnant devine mintea noastra,
Statuta si mocirloasa,
Precum o apa fara canal de scurgere.
In mintea impietrita
Nu mai poat fi readusa tineretea.
Bucuria si mahnia,
Tristetea si fericirea,
Speranta si teama,
Nesiguranta si puterea,
Vointa si letargia,
Entuziasmul si reticenta-
Toate aceste stari
Se succed unele altora
Continuand la nesfarsit,
Precum muzica unei cochilii goale
Sau ca ciupercile dupa ploaie.
Cine stie de unde vine le?
Opreste-te!
Lasa-le sa existe!
Dimineata si noaptea exista,
Si fara ele am putea trai.
Daca nu ar exista,
Noi nu am fi aici.
Daca noi n-am exista,
Cine ar mai fi constient de ele?
Cam la fel stau lucrurile si cu adevarul,
Dar nu stiu de ce.
Ar trebui sa existe un conducator adevarat,
Dar eu nu-I pot descoperi prezenta.
Sunt convins ca el actioneaza de undeva,
Dar nu-I pot vedea forma.
Il pot simti dar nu-I pot vedea forma.
Corpul tau are o suta de parti component:
Noua deschizaturi si sase organe interne,
Toate complete si perfect asezate.
Ce parte iti place mai mult?
Iti plac toate in egala masura?
Sau preferi inima mai presus de celalalalte?
Oare nu sunt toate acestea slujitorii tai?
Daca nu sunt decat niste simpli slujitori,
Cum ar putea sa mentina ele ordinea?
Oare se considera vreuna conducatoare peste celalalalte,
Sau isi asuma pe rand rolul de conducator si slujitor?
Trebuie sa existe un Conducator Adevarat,
Chiar daca nu il poti descoperi deocamdata.
Acest lucru nici macar ca nu conteaza
De vrem ce adevarul lui este evident.
Odata ce te-ai nascut cu un corp complet,
Organismul va continua sa isi indeplineasca funtiile pana la sfarsit
Indiferent daca intri in conflict cu alte personae
Sau te afli in armonie cu ele,
Viata ta continua pana la capat,
Precum un cal de curse care nu poate fi oprit.
Nu e trist?
Nu e pacat?
Sa transpire intreaga viata
Fara sa vezi vreun rezultat?
Sa muncesti pana la epuizare
Fara sa stii unde te-ai putea odihni?
Pentru a ne linisti
Ne spunem uneori:
“Cel putin sunt in viata!”
Dar la ce bun?
Cand trupul imbatraneste,
La fel se intampla si cu mintea-
Ea trebuie sa intri in o faza de dizolvare.
Nu ti se pare ca este intradevar tragic?
Este viata chiar atat de absurda?
Sunt singurul care simte asta?
Oare ceilalalti nu-si dau seama?



P.S. Poezie taoista